Abureli

Deschid Ochii..Ma simt ca un fir de nisip purtat de vant intr-un abis intunecat..plin de amintiri sinistre,crude,
nebune..unde toti jucam jocul vietii fara reguli,fara cugetare..Universul a inceput sa se schimbe.odata cu
chipurile noastre sterse de timp.Ma uit in jur..nici o sclipire,nici un semn..doar strigate de ajutor,de durere.
Nimic nu mai este cum a fost..incep sa fug sa scap..fug disperata ca intr-un joc aritmetic nebun..plin de
Mii de Marionete care incearca sa ma prinda,sa ma chinuie cum au facut cu toti. Suflarea de plumb inegrita
pune stapanire pe sufletul meu ucigandu-ma q fiecare ora,minut,secunda clipa din viata asta blocata ca niste
versuri de poezie pe o foaie ingalbenita de timp si de suferinta..biet suflet de poet..singur suferi si te chinui..
creionul este viata ta,versurile sunt drogul tau..biet suflet de poet.Teama pune stapanire pe mine din nou..aud
acel tipat si acei pasi din ce in ce mai aproape..fug..fug..uitandu-ma in spate ca acel de Demon sa nu ma prinda..
acel Demon numit VIATA... Ca intr-o frumoasa dimineata cand te trezesti in bratele unei persoane si sa stii ca
sunteti uniti in infernul cer intr-un singur corp de inger cu aripi smulse,cazute,sfasiate de eminenta putere
a vietii unui corb stralucind de suferinta,de depresie care este dechizat intr-o singura persoana..cea ca
te te va distruge ca o ultima lacrima stearsa,un ultim cuvant spus de pe buza care sangereaza dupa ..iubire. Un
ultim cutit,o ultima rana, un ultim stigat de ajutor din mormantul sapat pe o ceata verde cu un gand de Dragoste.